Saptamana patimilor !

Din ciclul .... am inceput cresa !! mai exact , luni 9 aprilie - prima zi dintr-o altfel de viata .
Copii , jucarii , cam la fel pana acum , dar si cu reguli : fara mami , fara tati , fara moțocuri (de altfel cine ar sta sa-mi cante mie in struna .... si in plus parca nici nu indraznesc .... sst , sa nu afle mami sau tati  !)
Mai greu cu trezitu' caci pe agenda mea zilnica nu exista ora 7 dimineata !
Dormeam linistit pana la 8 -8.30 , 9 -9.30 , depindea de toane , iar programul era cu totul altul : micul dejun care cuprindea de cele mai multe ori lapticu' la biberon , un iaurtel , banana , tra-la-la , apoi obligatoriu "nini" (desene cu mickey mouse) si apoi afara , la covrigei proaspeti , apoi la piata . Urma papa pt "pi-pi"(pasarele ) si joaca , alergaturi , urcatul scarilor si rampelor , etc . Cand oboseala ma cuprindea si incepeam sa casc mergeam acasa la nani , 2-3 ore si apoi venea  "tat", ne jucam si plecam cu brum-brum .
Ciorbica o mancam dupa somnic sau dupa joaca cand mi se facea o foame de lup !
Acum totul e altfel , dar incerc sa ma acomodez . Ma trezesc destul de repede si as putea spune binedispus . Maman (caci asa o strig , cu un real accent frantuzesc , pardon) ma imbraca intr-o clipita si eu pot sa-mi savurez lapticul uitandu-ma la desene pt a ma putea dezmetici de-a binelea . Plecam cu tricicleta spre copii , cu tot cu Mickey .
In prima zi nu m-am prins care-i faza si am plecat de langa mama glont , la copii , fara sa ma uit in urma (exact cum imi era obiceiul) . Dupa ceva timp mi-am dat seama ca ea plecase si ca ramasesem singur . Of ! macar il aveam pe Mickey pe care-l tarai peste tot tinandu-l de-o ureche sau de coada . El este totul , el este  "acasa ". L-as fi luat pe Tanu , el e cel mai bun prieten al meu , dar el e mare , a trecut de varsta cresei . Am fi impartit mancarica si patutul si m-as fi simtit in singuranta alaturi de el ! Macar Mickey e mai docil si nu cere mancare si face cum zic eu !
Luni m-a luat mama la 12 ca eram marait si nimic nu-mi convenea . Nu intelegeam ce se intampla , cu ce-am gresit , de ce eram pedepsit . Am alergat spre ea cu ochii in lacrimi si cu mare usurare in suflet . Odata ajuns in bratele-i , nu i-am mai dat drumul , o tineam strans de gat si-i tot repetam : " mama , brum-brum ! " . Vazundu-ma imbracat , am mai prins curaj si-am inceput sa-i turui despre cra-cra  si pi-pi . Stiam ca plec acasa si fericirea mi se citea pe chip . Si ea era fericita si usurata .
Dar a doua zi i-am facut-o . Am plans de mama focului cand mi-am dat seama ca vrea sa plece . Cum putea sa-mi faca asa ceva  ? De ce ?  Ma tineam strans de gatu-i si repetam in delir parca , printre lacrimile ce-mi curgeau siroaie "mama , brum-brum !"  Nu voiam cu niciun chip sa-i dau drumul . A plans si ea , erau lacrimile pe care si le stapinise atata timp , simtea ca ma abandona . Ar fi vrut sa ma smulga si sa fuga cu mine departe , ca nimeni sa nu ne mai desparta  vreodata . Eram atat de mic si neajutorat ! De ce venise vremea asta , de ce nu mai eram un bebelus care se lipea de pieptul ei simtindu-se in siguranta ? A plecat in cele din urma , cu lacrimile siroind , cu sufletul greu , cu mii de ganduri de vinovatie , cu tipetele mele intiparite in memorie .... de ce e lumea asta atat de nedreapta ? de ce nu poate copilul sa stea langa mama pana cand  e pregatit sa se desprinda de ea fara lacrimi , fara durere ?
Oare pleaca vreo mamica neplansa in primele zile de cresa / gradinita ?
Se simtea vinovata , ca si cum m-ar fi pierdut pe vecie . Acasa , fiecare jucarie , fiecare poza de-a mea , o facea sa planga , sa sufere . Ma abandonase . Nu credea vreodata ca va fi atat de greu , se credea tare si pe mine detasat de ea . Dar prima mea lacrima , a scos la iveala adevarul . A plans cu mine la spital  asta vara si poate ca a suferit mai mult ca mine . A simtit fiecare intepatura de ac si fiecare spasm al burticii mele . S-a rugat continuu ca totul sa treaca mai repede , sa ne reluam viata de zi cu zi .Voia sa ma vada cat mai repede acasa , in patutul meu , cu jucariile mele , voia sa ma vada iarasi tipand , dar de bucurie , facand fel si fel de nazbatii .
Se simtea vinovata pt ca afirmase de atatea ori ca s-a saturat , ca vrea sa plece la serviciu !
Ce n-ar fi dat acum pe o plimbare cu caruciorul prin parc ! Ce n-ar fi dat sa ma vada iar razand !
M-am linistit destul de repede , am mancat si m-am jucat cu copii , am si dormit la amiaza . Numai o ora ce e drept , dar e un inceput !
Miercuri am plans iar cand m-a dus , dar mama s-a tinut tare , a plecat imediat . Stia ca asa e spre binele amandurora . A venit dupa mine la 3 . Dormisem aproape 2 ore si n-am mai plans cand am vazut-o . I-am aratat dulapiorul in care imi lasase hainitele si eram nerabdator sa mergem sa dam mancare la pi-pi .
Ne-am plimbat cu tat , am venit acasa la Tanu si apoi seara am iesit din nou . Totul a fost frumos numai ca aseara m-am trezit super agitat , plangeam si dadeam semne ca ma doare burtica . I-am bagat iarasi putin in sperieti caci nu voiam sa ma linistesc . Eram si infundat si deja se auzeau si mucisorii . Atipeam cate zece minute dupa care ma trezeam iarasi si plangeam . Am continuat asa pana pe la 4 dimineata . Am facut si febra , ca totul sa fie perfect .
Se apropie Pastele si eu eram dator cu inca un episod . Acum sunt la tratament si sper ca pana marti sa fiu din nou fresh pt cresa si pt copii . Sunt atatea de descoperit !