Colectivitatea , bat-o vina !

  O saptamana la cresa , una acasa !
Otita , gastroenterita ,  cu febra ce nu a vrut sa scada toata noaptea  sub 38 de grade ,
 luni l-am luat cam jumulit (urechea e capsata de parca l-ar fi muscat un catel ),  iar mai nou avem piciorusul stang in atela gipsata . Iar la toate astea sa adaugam nelipsitii mucisori  !
Ieri m-au sunat sa vin repede la cresa pt ca Sergiu nu poate merge , nu se sprijina deloc in piciorus si plange . Sa innebunesc desi .... de  prea  multe ori a sfidat legile gravitatiei : sarituri , alergari haotice , neatentie . Mereu mi-am spus ca o s-o pateasca ! s-apoi nici parintii n-au fost usa de biserica , maini rupte , cap spart , cusaturi ....
 Ma asteptam sa mi se spuna de mucisori , ca are temperatura , ca e infundat , desi  treaba cu infundatul si cu mucii a cam devenit o stare de fapt . Nici nu ma mira , cu vremea asta nebuna , atat de schimbatoare  .... iar la  cresa n-a fost zi sa nu aud vreun copil tusind !
Am fost cu el la urgenta , i-au facut radiografie , nicio leziune osoasa !
A intrat cu Fainu la radiografie si-l auzeam cum plange si ma striga . Lacrimile imi siroiau  fara sa le pot controla desi incercam  din rasputeri sa ma abtin . Dar nu pot .
Daca Sergiu plange pt ca sufera , pai atunci .... plang si eu .
 Spitalul imi trezeste amintiri neplacute , durere , neputinta ....
L-am tot studiat si acasa , poate gasesc vreun indiciu . Nimic . Nicio umflatura , nicio vanataie .
S-au tot uitat si la cresa .... nimic .
 Am banuit ca a calcat stramb , dar , come on , Sergiu , de la varsta asta ?
Repaos 2-3 zile .
Si totusi de dimineata eram ingrijorata , cum sa nu aiba nimic si totusi sa nu poata calca ?
Sergiu statea doar in fundulet , se mai lasa pe partea dreapta .
Dar cel mai grav mi se parea ca Sergiu sta in pat atat . Am crezut ca poate s-a speriat si ii e frica sa puna piciorul  in pamant , ca nu a uitat durerea , dar el voia sa se miste , sa se dea jos in pat , dar atingea doar cu varful si incepea sa planga .
O stare de neliniste , cu senzatii de greata a pus stapanire pe mine si ma gandeam
< Doamne , unde-i optimismul meu ? > 
Cred ca atunci cand Fainu e acasa imi permit sa fiu slaba , stiu ca e langa mine , ca el e cel puternic si ca totul se rezolva , am incredere in el .
Cand sunt singura , trebuie sa fiu tare , sa o scot singura la capat , totul depinde de mine .
Am fost la ortopedie , sa-l vada un pediatru , sa ne linistim .
Nicio leziune , au spus ca e vorba cel mai probabil de ligamente , asa ca au hotarat sa-i puna atela gipsata .
Si bine au facut caci la cum il stiu pe Sergiu ....
Peste 7 zile o sa vedem rezultatul si sper sa fie cel scontat .
Acum ca piciorul e imobilizat si probabil ca nu-l mai doare la orice miscare , Sergiu a revenit la binecunoscuta vivacitate.
Isi taraie piciorul , ba mai mult , l-am gasit in picioare si eu care credeam ca ii e sete de repaos ! Cunoscandu-l pe Sergiu sunt sigura ca va gasi orice metoda de a merge din nou si de a-si atinge scopurile , poate chiar sa mearga in maini :)
Acum un an , pe 28 mai , Sergiu facea primii pasi , fara ajutor .
Pe 29 mai , un an mai tarziu , nu mai poate merge singur . Va trebui sa invete din nou sa mearga .
Desi cred ca o sa alerge de fericire de indata ce va scapa de gips.

plec la cresa , nu-s deloc incantat , doar resemnat 

astept autografe

Iar am fost confundat cu o fetita . Cred ca tricoul e de vina !

Una calda , una rece

    Inceputul saptamanii a fost foarte promitator in ceea ce priveste cresa . Daca duminica Sergiu a inceput sa se jeleasca strigandu-l pe ta-su cand l-am intrebat daca vrea sa mearga la copii , luni dimineata s-a trezit binedispus , mai mult ,  era dornic  sa intre in clasa . Parca nici n-avea rabdare sa-l schimb .
Cand a fost gata , si-a luat masinutele si nelipsitul Mickey si a intrat singur in clasa ducandu-se glont la ingrijitoare . Am ramas masca . Eram pregatita sa plec auzindu-i strigatele imploratoare .
 De data asta am plecat frapata . Nu-mi venea a crede .
Nu stiu cat de mult ii place , dar sigur s-a conformat . Cred ca si-a dat seama , mititelu', ca orice ar face , tot acolo am sa-l las . Sper doar sa stie ca si eu plec cu inima sfasiata , ca in fiecare dimineata ma gandesc sa nu-l duc , sa-l iau in pat langa mine si sa dormim . Cand vad mamicile  cu copilasii la plimbare , innebunesc . "Unde l-am lasat pe Sergiulica al meu ?  , Ce face el oare acum ? Mai bine nu-l duceam astazi si ne plimbam si noi , faceam piata impreuna ca de obicei ..... "
Stiu ca e bine pt el acolo , dar se simte abandonat , cel putin cand plec si se vede singur .
Mananca , doarme , nu avem probleme din punctul asta de vedere .
Iar cand ma vede ca am venit dupa el , i se poate citi fericirea pe fata . E vesel , boscorodeste cate si mai cate , fuge repede la bicicleta .
  Astazi in schimb , dupa ce ma obisnuise cu atitudinea lui optimista , si-a reluat vechiul obicei .
 Ce-i drept s-a cam trezit cu fata la cearceaf . Incerc sa-i inteleg comportamentul stiind ca fiecare are si zile proaste . Sper sa fi fost doar proasta dispozitie .....
A inceput sa maraie de cand am intrat in curte , iar cand am intrat in cladire , deja ii siroiau lacrimi pe obraz . Am incercat sa-l impac , dar era hotarat sa o tina pe a lui . L-am lasat plangand si iar am  plecat oftand .
N-am mai sunat consolandu-ma cu  ideea ca daca nu s-ar fi potolit m-ar fi chemat .
Dar daca l-a bagat putin in seama , se linisteste .
Abia astept sa ma duc sa-l iau acasa si abia astept  sa vina week-end-ul .
Stam toti acasa si avem program liber !

.