Pe cont propriu ...

Cum poate un zambet de copil sa te faca sa uiti intr-o clipa totul .... oboseala , suparare, durere , tristete
E greu sa-l cresti  , poate chiar  epuizant , dar cand il vezi cum doarme linistit si din in cand mai zambeste strengareste in coltul gurii , iti spui ca totul merita , esti multumita ca ai reusit sa faci totul pt confortul lui , pt linistea lui
Poate suna a cliseu , dar cine are un copil intelege perfect sentimentul , iar cine nu are , nu stie ce pierde .
*********************************************************
Suntem iarasi pe cont propiu  , eu , Tanu si Sergiulica . E greu , toata lumea ma intreaba cum ma descurc . Nu stiu cum , dar ma descurc . Recunosc ca mai am si momente in care cad prada oboselii si simt ca nu mai pot , ca incerc mereu sa fac mai mult decat as putea , ca imi asum prea multe . Norocul meu e ca sunt o persoana optimista si daca mai " cad "  , singura ma ridic , mai hotarata sa duc la capat ceea ce-mi  propun . Poate secretul e ca traiesc fiecare zi asa cum este ea fara sa ma lamentez . Deocamdata e aceeasi rutina : sterilizat biberoane , alaptat , spalat , schimbat . Mai nou  momentul conversatiilor se mareste ca si timp , Sergiulica gangureste mai mult , iar eu ii tin isonul . Repertoriul lui se imbogateste cu fiecare zi ... te topesti nu alta ....cum da din picioruse , spune cate ceva , eu il imit , se uita atent la mine , zambeste si apoi imi raspunde ... e demential . Aceasta e partea frumoasa a povestii
Mai sunt si clipe in care plange si oricat ai incerca sa-l alini , nu reusesti . Te simti neputincioasa si plansul iti sfasie sufletul si-ti spui " da-mi mie ,  Doamne , durerea lui  "
La inceput ma suparam , aveam impresia ca imi face in ciuda cand plange . Eram prea obosita  sa inteleg ca il doare , ca sufera . Apoi cand se linistea si adormea intr-un sfarsit , il privea si ma simteam vinovata ; cum sa ma supar pe ingeras ? il doare .... e speriat , normal ca se simte in siguranta cand sunt langa el , il tin in brate , imi simte mirosul , respiratia ... Doar eu sunt pt el , e dependent de mine . Pt prima data cineva te vrea aproape oricand , oricum , neconditionat . Nu rutina , oboseala , probleme ..... si mi-am zis ca trebui sa profit de aceste momente pt ca apoi cu cat creste ,  incepe sa se departeze , sa-si vada de lumea lui . Acum inteleg de ce  e atat  de greu pt o mama sa accepte ca puiul trebuie sa-si ia zborul intr-o zi , sa paraseasca cuibul . Se simte parasita , in curand inlocuita de un "el" sau o "ea" . Mais , c'est la vie !
******************************************************************
E mult mai usor acum ca am invatat sa- i recunosc nevoile . Stiu dupa cum plange ce vrea , totul se rezolva imediat si toata lumea e fericita . Pana si Tanu . Lui Sergiulica a inceput sa-i placa la plimbare ceea ce inseamna enorm pt mine . Pot sa ies in parc cu el , la cumparaturi sau sa mai rezolvam cate ceva . Ies si eu la aer , ma mai aerisesc , iar el doarme mai bine , ziua trece mai repede . Apoi seara facem masajul , baita , mancam si puisorul adoarme , de cele mai multe ori la tatzica . Ce senzatie cand il vezi ca se linisteste atat de repede cand iti simte pielea si ca adoarme atat de multumit .....
Si  a mai trecut o zi .... uite asa pana se fac 2 saptamani si Fainu vine acasa si vom fi din nou " one happy family " . E adevarat ca doar pt 2 zile , dar cum fiecare clipa e pretuita la maxim , sunt cele mai frumoase zile . Poate daca nu ar fi fost plecat nu ne-am fi dat seama ce bine e impreuna , ce grozav e sa ne plimbam bebelusul prin parc , sa facem cumparaturi , mancare , curatenie , baita lui Serge , etc ....Oricum am considerat mereu ca o perioada de despartire nu face decat sa intareasca  relatia , sa reinvie sentimentele  uitate din cauza grijilor cotidiene , sa ne faca sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna
***********************************************
S-a trezit gogosica si are nevoie de mine .......
" Cine a suparat baietelul ? " ... imi recunoaste vocea si se linisteste ......cum sa nu fie frumos ?