Doi faini si-un bb: The first day of the rest of my life

Draga Serge ,

A trecut ceva timp de la momentul in care te-ai hotarat sa apari si totusi imi amintesc perfect ziua de 29 iulie - cum as putea sa uit :) - asa ca m-am gandit sa-ti scriu acum cand totul este proaspat . Am mers la serviciu pana pe 2 iulie , respectiv 37 de saptamani si sincer as mai fi putut sa merg , ma simteam bine , nu ai fost o greutate pt mine . Dar m-am gandit sa stau si eu putin pe acasa ca poate te hotarasti sa vii mai repede si mai aveam cate ceva de facut (sa-ti pregatesc dulapiorul , sa-ti calc hainitele , sa asez patutul si sa desenez cate ceva pe pereti pt a mai indulci putin dormitorul ) . Timpul trecea foarte greu , acasa ma cam plictiseam , dar cel mai mult ma omora asteptarea . Sincer sa fiu , asteptarea a fost cel mai mare dusman al meu inca de la inceput (Fainu imi spunea mereu sa traiesc prezentul , sa ma bucur de sarcina si de etapele ei , dar eu ma gandeam mai mult la momentul in care te vei naste , cum vei arata , chiar la majorat - glumesc ! )

A trecut ziua Americii si nu ai venit ... am zis ca tu vrei de fapt sa te nasti de ziua Frantei .... si am asteptat cu sufletul la gura .... degeaba . A trecut si 15 iulie , termenul preconizat de mufe , a trecut si 22 (atunci am implinit eu 40 de saptamani ) si tu nimic . Fainu zicea ca o sa te nasti intre 15-22 . Teapa !!!

Eu am zis intre 22-30 , dar mai sigur spre sfarsitul acestei perioade . Pe 20 am fost la doctor si asteptam sa ne spuna ca te pregatesti .... dar nu aveai niciun gand . Dupa masuratori implineai 40 de sapt pe 25 iulie , dar bineinteles ca ai ignorat si aceasta data . Mi-am spus ca Sergiulica o sa se nasca pe 30 , de ziua lui buni . Si asa aveai de gand daca nu am fi grabit noi putin lucrurile . La primul eco ne-a spus de 30 iulie , iar tie ti s-a imprimat in minte aceasta data . Miercuri , 28 iulie , (eram deja disperata , toata lumea nastea , numai eu nu si in plus imi suna mereu telefonul si primeam aceeasi intrebare " n-ai nascut inca ?") am sunat-o pe doctorita sa ma primeasca a doua zi . Trebuia sa mergem vineri , pe 30 , dar Fainu trebuia sa plece luni la Craiova si voia sa ne aduca el acasa de la spital . Si aceasta m-a intrebat : " - dar ce v-a apucat dna Popa ?" " - Vreau sa nasc , nu mai rezist " . Asa ca a doua zi am plecat la cabinet . Pe la 4 dimineata am avut niste contractii , au tinut pana pe la 6 si mi-am zis , asta e , o sa mi se rupa apa , dar pe la 6 s-au oprit si am adormit . Iti dai seama tu , Sergiulica , cat de nerabdatoare eram sa nasc , daca in ultimul timp , nu mai luam nicio pastila daca ma durea si ma rugam sa nu se opreasca durerea , sa mi se rupa apa , bla bla ??????

Pe langa nerabdare mai era si o stare de anxietate (nasterea in sine ma cam speria pt ca nu stiam la ce sa ma astept , cat de mare va fi durerea , cum o voi percepe eu ) . Cu fiecare zi care trecea , simteam ca se strange si mai mult latul , mai ales ca am sperat tot timpul la o nastere spontana . Cand stii ca maine mergi sa nasti (Doamne , ce ciudat suna ) , natural , emotiile te sugruma , pun stapanire pe tine si ai sentimentul ca mergi la taiere . Doamna doctor a constatat ca mi se deschisese colul , iar la eco i s-a confirmat ca te pregateai intr-un final. Asa ca la 4 trebuia sa merg la spital sa ma internez . Minunea avea sa se intample .

Dar am plecat pe la 5 si ceva , nu am avut deloc dureri si mi-am zis ca mai bine mai stau in patul meu . La clinica mi-au facut o inregistrare si in 30 de min nu am avut nicio contractie asa ca asistenta mi-a zis sa merg linistita in camera , sa ma odihnesc ca mai dureaza . Tipa care s-a internat in acelasi timp cu mine avea contractii la 3 min , dar nu se deschisese colul . Asa ca mi-am zis ca eu o sa nasc spre dimineata , adica pe 30 . Fainu a fost foarte dezamagit cand i-am spus ca nu am contractii si ca o sa mai dureze , era tensionat si astepta sa se termine totul cat mai repede si sa stie ca suntem amandoi bine . Dar pe la 7 am fost chemata de doctorita pt o noua inregistrare . Am plecat vesela stiind ca o sa ma intorc inapoi in jumatate de ora . Dar neprevazutul avea sa ma surprinda . M-au urcat pe masa , m-au conectat la aparat ..... contractii incepusera , dar foarte slabe si am zis ca o sa ma lase sa plec . Dar mi-au pus perfuzii si in momentul in care mi-a rupt apa am stiu ca nu mai plec in camera .... in cateva ore aveam sa ma divid :)

Contractii la inceput timide , cresteau mereu in intensitate . O durere ascutita , de cateva secunde , ma facea sa vreau sa fug de acolo , cu tot cu perfuzii , sa fug si sa nu ma mai opresc . Voiam sa se termine totul , sa plec in camera , dar eram constienta ca era doar inceputul . Deja ma infioaram cand ma gandeam la apogeu . Dupa ceva vreme a venit Fainu la mine .Erau ingrijorati ca nu ma intorceam in camera , dar a plecat repede cand a vazut ca fata mea incepuse sa se schimonoseasca de durere . Nu suporta sa ma vada suferind . De pe masa , am ajuns pe o minge de fitness , imi era mai bine acolo , puteam sa ma misc , sa ma chircesc , sa sufar in tacere . Simteam ca ma rup in doua , o asistenta in faceam masaj la spate si imi mai alina putin din chin. Am intrebat cat e ceasul , era deja 21:50 , nici nu stiu cum a trecut timpul . " Guguloiul meu se va naste pe 30 , se tine de cuvant , fix ca un ceas elvetian " . N-a mai durat mult si m-au bagat in apa . Era calda si mi-a mai alinat putin durerile , la fel si bulbucii . Contractiile se succedeau intr-un ritm nebunesc , nu mai aveam timp sa-mi trag sufletul , abia ma lasam putin pe spate sa ma odihnesc cand simteam ca vine un nou val . Gura imi era inclestata si uscata , nu-mi mai simteam degetele la cat de tare strangeam de manerele de pe margine , eram epuizata si ingrozita ca daca mai dureaza mult , nu mai rezist . Dar nu aveam ce face , trebuia sa o duc pana la capat , viata guguloiului depindea de mine , se angajase deja in cursa . O auzisem pe doctorita ca ar vrea sa ma urce inapoi pe masa , nu stia ce sa faca . " Vai , nu pe masa " mi-am zis in gandul meu si mi-am adunat fortele sleite de putere . Acum e momentul si ............ acela a fost ... cel mai dureros . Abia atunci intelegi sensul cuvintelor " chinurile facerii " . Dar a urmat un sentiment de usurare si apoi l-am auzit . Mi s-a parut ca abia il aud desi cica a tipat inca dinauntru . A luat nota 10. Am inteles mai tarziu de ce , are plamani , nu gluma ...... Pt cateva secunde mi l-au pus la piept . Privirea mea incetosata , dar avida , incerca sa fotografieze cat mai multe detalii ... guguloiul mult asteptat statea la mine la piept .

L-am sarutat pe frunte , dar buzele imi erau atat de uscate incat nici nu am simtit ca l-am atins . Si ce imi imaginam eu , ca o sa-mi dea lacrimele cand am sa-l vad ... poate daca era cezariana , s-ar fi intamplat asa , dar asa .... bateriile mi se descarcasera ... dar bine ca se terminase totul . Ma gandeam la Fainu si la mamica ..... cred ca e la fel de greu sa stai sa astepti , sa nu stii ce se intampla , sa te rogi ca totul sa fie ok . Ce-o fi fost in mintea lui ? e cam pagubos de fel ....desi speram ca i-am demonstrat , mai ales in timpul sarcinii , ca nu are de ce sa-si faca griji , ca noi suntem puternici si sanatosi si ca totul va fi bine .

Si mamica , saraca .... s-a taiat ca maioneza . Ea stia ce ma asteapta .... Mi-a marturisit mai apoi ca in timp ce asteptau pe hol , a avut o durere groaznica de burta , de parca nastea ea ... mama e tot mama . Mi-a recunoscut glasul cand , la final , am scos un "au " plin de durere . si l-a recunoscut si pe guguloi cand a inceput sa concerteze . Fainu nu a vrut sa creada , dar s-a adeverit .Au venit apoi pe rand sa ma vada . Fainu s-a dus repede la guguloi si i-a facut poze si mi le-a aratat . Erau facute de aproape si mi se parea ca e imens . " Sergiulica , ce faci, mai tata ? " Doamne , nu puteam sa cred , nascusem .

N-a fost sa fie pe 30 , ci pe 29 iulie , ora 22:30 . 3560g , 51 cm , acesta era Sergiu . Mi l-au adus cat inca mai eram pe masa si l-au pus la san . Fomistul cauta deja sa suga . Nu puteam sa-mi iau ochii de la el. Doamne , are pielea alba ! Cu cine seamana ? Are nasul meu carn si gurita mica . Ochisorii albastrii si degetele lungi de pianist ... si ce manichiura ! Un capsor rotund si ce par mult ... sprancenele nu seamana cu ale lui Fainu , sunt blonde , poate mai incolo .... si piciorusele ... sunt intr-adevar lungi asa cum ne spunea doamna doctor de fiecare data . Si ce talpa mare , deja traieste pe picior mare ! Degetelele de la picioare sunt si ele lungi si mi se pare ca sunt mai mult de 5 . Of , oboseala asta ! le numar si ma linistesc .... e totul ok

Ma uit dupa semne de nastere ....nici unul . Si cand ma gandeam ca nu seamana cu Fainu , se incrunta Sergiulica de parca mi-ar fi auzit gandurile . Uite ca seman si cu Fainu !

primele clipe din viata mea . mi-e foame deja !!!(seman cu fainu ..... si cu tanu)